Cum să obții o mărire de salariu fără să o ceri

Atunci când ai un loc de munca asigurat și un salariu lunar în prealabil discutat, datoria ta de angajat este să lucrezi pentru ce ai semnat. Va să zică, ai acceptat clauzele contractului prezentat. La un moment dat, va exista frustrarea că nu ești bine remunerat pentru serviciul prestat. Și ce faci? Pai în multe cazuri îți spui nemulțumirea șefului. Și tot în cazurile alea multe, ți-o iei! Adică, ori o să fii marginalizat, ori o să fii concediat, ori, ori… Deci ai gafat! Păi de ce ai gafat? Îți spun eu prietene de ce ai gafat:

Primă

Când ai mari pretenții de la tine, înseamnă că ești mai deosebit. Cu alte cuvinte, ori lucrezi mai eficient, ori mai bine decât mulți alții la un loc. Dar lucrul ăla nu îl poți determina tu, ci șeful. Că până la urmă, toți, în felul nostru, credem că suntem buni. Dar poate șeful nu crede asta! Și atunci ce faci?
Păi ideal este să-ți vezi de treaba ta. Eventual să respecți pașii de mai jos, și să speri la șansa ta – care, firesc, numai așa se poate concretiza. 

Șansa să capeți o mărire de salariu, fără să o ceri, este posibilă atunci când ești foarte dedicat, și acorzi atenție maximă proiectului în care ești implicat. Că dacă ceri pauză de țigară din oră-n oră, îți e gândul numai la pălăvrăgit, sau la telefon, se vede din start că nu ești implicat! Așa că, dacă ai pretenții să-ți crească salariu, cât timp ești la muncă concentrează-ți atenția pe ce ai de făcut. Că dacă tragi de timp, sigur o să tragă și șeful de salariu – da’ o să tragă de el să rămână la fel sau eventual mai mic.

Fă-i viața șefului ușoară preluându-i o parte din atribuțiuni.
Dacă vezi că șeful este frustrat, grăbit, sau iritat, are de făcut ceva și nu-i iese, caută să-l ajuți. Nu o să te omoare nimeni că l-ai întrebat dacă vrea să fie ajutat. Chiar în unele cazuri o să fie impresionat că l-ai întrebat. 

Atunci când șeful te roagă ceva, fi prompt și nu comenta. 
Nu știi vorba aia: „Șeful trebuie tratat ca un prieten care are întotdeauna dreptate!”. Deci nu-i bine să comentezi, atunci când te roagă, sau când îți spune să faci ceva. Ideal este să faci acel ceva imediat! Numai așa îți pot crește șansele să fii promovat. 

Nu lucra în scârbă.
Treaba făcută în scârbă se vede de la o poștă! Cum să obții o mărire de salariu, fără să o ceri, atunci când ești scârbit sau sâcâit de ceea ce faci? Păi nu ai cum să te încadrezi vreodată la promovare, dacă nu faci jobul pe care ar trebui să-l faci, așa cum ar trebui să-l faci!

Lucrează puțin mai mult decât este necesar. Adică nu rupe ușa la fix! „Mai stai și tu 10 minute că n-o fi foc!” Termină-ți ziua de muncă așa cum se cuvine unui om care se pretează a fi unul valoros, pe care șeful îl stimează și-l apreciază.

Fii la curent cu tot ce este nou în domeniul tău! 
Pentru un angajat cu pretenții, se cuvinte să fii la curent cu tot ce mișcă în domeniul tău. Mărirea de salariu se dă pe capacitate și inteligență, nu pe ochi frumoși – eventual se dă pe ochi frumoși dacă secretara șefului este disponibilă să facă ore suplimentare, și știe să le facă bine.

Ajută-ți colegii de fiecare dată când ai ocazia.
Nu fii egoist! Nu te gândi numai la tine! Fii om bun, dă o mână de ajutor când ai ocazia! Atitudinea asta este ceea ce face omul să fie apreciat și respectat, nu egoismul și lingușeala – sau limba în ureche la șefi!

Nu critica și nu bârfi.
Treaba cu bârfa este aproape inevitabilă (într-un colectiv compus din mai mult de două persoane). Bârfa și critica sunt sporturi naționale. „Se antrenează lumea la ele în draci!” Fii atent cu treburile astea! Îți pot aduce numai dezavantaje! Nu intra în jocul nimănui, vezi-ți de treaba ta și axează-te pe lucrurile pentru care ești plătit.

Încearcă să fii mai bun decât toți.
Dacă vrei cu adevărat să obții o mărire de salariu, fără să o ceri, dovedește-i șefului că ești cel mai bun. Arată-i tot ce știi. Demonstrează-i, prin fapte, la ce te pricepi mai bine. Și cu siguranță vei fi remarcat – eventual promovat.

Eu unul merg pe un principiu: atunci când muncești pentru altul, nu o să fii niciodată 100% mulțumit. Prin urmare, îți asumi ce angajament ai semnat. Salariul ideal nu există! Sau există dar nu la nivelul de care vorbim noi acum. Când vorbim de omul de rând, vorbim de decență. Decența asta ar trebui să existe în ambele cazuri: și muncitorul să fie loial, dar și șeful să vadă normal, nu precum un cal – să nu facă diferențe doar la nivel de rudenii, sau simpatii, și pe ceilalți…  la gară (să nu spun altfel). Concluzia este că angajatul ar trebui să meargă la muncă pentru un scop: să fie supus celui care la angajat. Altfel, nu va fi niciodată bine remunerat. Asta-i gândirea mea. Sper să fii de acord cu ea…