Ce poți învăța de la un boxer profesionist

Totul a plecat de la un pariu. Culmea, pariul nici măcar nu a fost al meu. L-am auzit undeva la o emisiune de televiziune. Acolo cineva a anunțat că a pariat pe „meciul secolului”. Era vorba despre meciul de box dintre Floyd Mayweather, Jr. şi Manny Pacquiao. Am fost curios și am căutat câteva informații. (La data la care am început să caut informații, meciul se jucase deja). Eram curios să văd de ce l-au numit „meciul secolului”. Culmea este că nici măcar nu bănuiam, ce urma să învăț. Ce poți învăța de la un boxer profesionist? Află că poți învăța multe. Poate lucruri pe care nici măcar nu le bănuiești.

Floyd Mayweather, Jr. şi Manny Pacquiao

Cum îți spuneam, am început să caut informații. Am intrat pe un site popular, de materiale video, și am cautat generalități despre meciul în cauză.

Promovarea meciului a fost colosală – adică de nivel mondial. Cu ocazia asta să-mi fie rușine: habar n-aveam de meciul ăsta. Cei drept, de boxerii în cauză auzisem, dar pentru că nu sunt un fan înrăit al boxului, nu am urmărit nici un meci în mod special.

Ideea la care am vrut să ajung este că am dat peste un documentar despre Floyd Mayweather, Jr. Documentar care mi-a schimbat total viziunea despre box și boxeri. 

Nu sunt și nu am fost niciodată un adept al violenței sau al luptei corp la corp, de aceea poate și dezinteresul ăsta pentru sportul despre care vorbim. Eu de fel sunt un om „liniștit” – dar asta nu înseamnă că mă rezum doar la șah sau la cine știe ce sporturi statice… Nu prietene, îmi plac multe sporturi, și pe lângă asta, știu să practic tot atât de multe – doar am terminat Liceul Sportiv și Facultatea de Educaţie Fizică și Sport, dar nu ăsta este subiectul discuției noastre. Subiectul este: ce poți învăța de la un boxer profesionist (exact cum am spus în titlu). Şi Slavă Domnului, ai de învățat o grămadă.

Subiectul cu boxul și boxerii, este unul destul de delicat. Unii îl privesc ca pe un sport violent, alții ca pe un sport onorant… Discuțiile pe tema asta sunt împărțite, dar concluzionând, aspectul cel mai important este că toți acceptăm faptul că „boxul necesită sacrificiu”.

Să-ți dau câteva exemple de sacrificii (astea pot reprezenta și lecții de viață, nu numai exemple de luat în seamă):

Dacă ai urmării documentare cu viața lui Pacquiao sau Mayweather, ai observa că ambii practică sportul ăsta de peste 25 de ani.  Deci toată viața lor numai asta au făcut. Cum sună când spui: peste 25 de ani de antrenamente și exerciții… (Eu, pentru că știu ce înseamnă efortul fizic intens, îți spun că simt un fior pe șira spinării). 

Un boxer profesionist, în primul rând este un om calm, care știe să-și controleze foarte bine mintea. Altfel, nu ar mai fi în stare să-și ducă la bun sfârșit antrenamentele istovitoare de fiecare dată când trebuie să le facă.  De aici, ai de învățat faptul că echilibrul minții te poate direcționa către un scop bine definit. 

Sportivii care știu ce vor, respectă cu strictețe regulile de bază! Punctualitatea și disciplina sunt cele mai importante criterii după care ei se ghidează. Ei știu foarte bine că, fără ele, totul se poate dezbina. Întreabă-l pe Mayweather de câte ori i-a fost lene să meargă la antrenament? Fii convins că dacă i-ar fi fost lene, nu ar mai fi ajuns ceea ce este acum. Cu toate că este milionar în dolari, sunt convins că își respectă programul cu aceeași strictețe cu care și-l respecta și când nu era celebru și milionar.    

Unul din secretele celebrității lor este ambiția. Îți dai seama ce ambiție trebuie să ai să te trezești la 5 dimineața să mergi să alergi? Aaaaa, nu te gândi că este vorba de o simplă alergare pe săptămână. Nu prietene, este vorba de alergări poate zilnice, sau eventual la două, trei zile, repetate și iar repetate ani și ani de-a rândul. 

Trebuie să ai o dorință nebună, să te poți abține de la atâtea plăceri ale vieții, doar pentru scopul pe care ți l-ai propus. De exemplu, majoritatea nu consumă alcool, nu sunt fumători, nu mănâncă „ceea ce nu trebuie” (m-am rezumat la citatul ăsta să nu facem reclamă), și nu pierd nopțile cum o fac alții. Păi câți dintre noi fac lucrul ăsta? Vai de capul nostru de păcătoși și gurmanzi ce suntem. Apropo de treaba asta, tu ai văzut ce fizic au boxerii de care vorbesc? Sunt la vârsta a doua și au corp de puști de 18 ani (mulți nici la 18 ani nu arată așa).

Cum să nu reprezinte, pentru noi, boxerii profesioniști un exemplu? Cât efort depun, câtă muncă, câtă sudoare, câtă disciplină, câtă tărie de caracter… Din punctul meu de vedere trebuiesc apreciați mult mai mult decât sunt în prezent.

Ei nu sunt bătăuși, așa cum pretind unii că sunt. Bătăușii sunt ăia care se bat la colț de stradă din cine știe ce motive: care mai de care mai penibile. Bătăușii nu se confruntă pentru cauze nobile, ci se bat mârlănește să-și facă rău unul altuia… Aşa că, ce vorbim? Comparăm boxerii profesioniști cu bătăușii? Cine face treaba asta, ori nu știe ce face, ori e în necunoștință de cauză (să nu spun altfel).

Ce poți învăța de la un boxer profesionist nu vei învăța niciodată la școală! Poate peste ani, în cazul în care școlile generale vor preda psihologie și dezvoltare personală, vom ajunge să avem mentalitate de boxer profesionist. Altfel, nu prea cred că avem șanse să evoluăm asemeni lor… Doar dacă ne pregătim, fizic, psihic și moral, preluând modelul lor.