18 lucruri de care nu ar trebui să te sperii în viață

Astăzi vom prezenta o listă cu 18 lucruri de care nu ar trebui să te sperii în viață. Consider că ele sunt de ajuns cât să îți faci o idee despre iluziile fricii. Aşa că, să nu mai stăm pe gânduri și să trecem la subiect:

Curaj

1. Teama insuccesului.
Frica provocată de insucces este o problemă generală. Din păcate majoritatea care au încercat să realizeze un lucru, și nu au reușit, nici că au mai încercat! (Nu au mai încercat și a doua oară). Spaima de a avea parte, din nou, de insucces, i-a determinat să nu se mai zbată deloc. Eșecul, pentru ei, nu a reprezentat un test, sau o lecție de viață din care să învețe pe viitor, ci a reprezentat o plafonare.

Dacă vrei să ai parte de bucurii, până să ajungi la ele, mai întâi trebuie să suferi. Aşa este viața asta făcută! Pe lângă lapte și miere, mai găsești și lucruri neplăcute.

2. Lipsa cunoștințelor.
Dacă nu ești bun, într-un anumit domeniu, în primă fază lucrul ăsta poate reprezenta un adevărat obstacol. Dar nu uita că ești om. Nu ai de ce să fii speriat! Nu le poți știi pe toate. Vorba aia: „Omul cât trăiește învață”. Lipsa cunoștințelor nu este un motiv de teamă. Cunoștințele pot fi dobândite în timp. Deci interes și răbdare, calm și cumpătare.

3. Abordările noi.
Atunci cânt trebuie să încerci ceva nou (mai exact, să încerci să abordezi lucrurile dintr-o altă perspectivă față de cum le gândeai de obicei), în mintea ta se întâmplă ceva inexplicabil. O parte din tine spune să încerci, cealaltă să renunți. Ești puțin speriat. „Provocările noi te neliniștesc!” Şi este normal să fie așa!

Dar de ce să fii speriat? O provocare, sau o abordare nouă, îți poate aduce și beneficii. De ce să crezi că vei avea parte numai de lucruri rele? Abordările noi îţi pot aduce beneficii poate chiar mai mare decât te-ai aștepta.

4. Critica celor din jur.
Un citat celebru al lui Albert Einstein spunea așa: „Personalitățile mari întotdeauna au întâmpinat opoziție din partea minților mediocre”. Adică oricât de bun ești, sau oricât de bine te-ai comporta cu oamenii, mai devreme sau mai târziu, tot vei fi criticat. Nu există om care să nu fi fost criticat. Așadar, frica de „comentarii răutăcioase” din partea celorlalți, la adresa ta, este inutilă. Criticile răutăcioase vor exista oricum, oricât de mult vei încerca să le aplanezi.

5. Frica de responsabilitate.
Da, asta da frică! – Îi caracterizează pe mulți. Sunt o grămadă care fug de responsabilitate. Cel mai bun exemplu este atunci când „unul greșește și altul plătește” – adică vina este pasată pur și simplu. Asta se întâmplă când ești laș și îți este frică să îți asumi ceea ce ai făcut. Fugi, cu orice preț, de responsabilități, și preferi să o scalzi într-un fel, fără să te gândești la consecințe.

Dacă te sperii de ceea ce faci, și mai mult de atât, dai vina și pe altu’, înseamnă că ești un om fără demnitate. Dacă nu ești demn, înseamnă că nu ai nici o calitate.

6. Amenințările oamenilor care-ți vor răul.
Sunt o grămadă de lucruri de care nu ar trebui să te sperii! De exemplu, amenințarea. În fond, cu ce te ajută faptul că te sperii? Rezolvi ceva? Sperietura nu face altceva decât să agraveze situația! Când ești panicat, devii mai vulnerabil. Atunci dai impresia că te lași atacat. Și nu este deloc bine pentru tine. Cel mai bun sfat, în astfel de situații, este să nu plătești cu aceeași monedă (să nu reacționezi în același mod în care ești tratat).

7. Bătrânețea.
Aici putem aduce referire și la moarte: amândouă duc în același loc. A te speria de bătrânețe este ca și cum ai spune, „îmi este frică să trăiesc”. Ceea ce este absurd. De bătrânețe să nu te temi. Oricum, nu va scăpa nici unul! Deci stai liniștit. Și apropo, era să uit: să nu regreți niciodată faptul că ai ajuns bătrân, ci mai degrabă să regreți dacă nu ai lăsat nimic bine făcut în urmă. Alexandru Vlahuță spunea: „Bătrânețea începe de când începi să te temi de ea”. Deci ce mai vorbim?

8. Teama de a nu deveni penibil.
Aici vorbim de situația în care îți este teamă să nu fii înțeles greșit. Nu spun că se întâmplă frecvent, dar probabil toți am trecut prin astfel de situații. Ce e de făcut aici? Păi chestiunea este simplă: încerci să gândești, de mai multe ori, ceea ce urmează să scoți pe gură. Crezi că e dificil?

9. Termenele limită.
De multe ori avem senzația că nu avem timp să terminăm un lucru. Şi chestiunea asta ne îmbătrânește: pot spune, chiar ne sperie. Culmea este că, adevărata cauză, care generează această problemă, nu este timpul, ci SPERIETURA petrecută pe moment. Păi, măi copii, ce rost are să pierdem timpul cu sperietura, când putem gândi, pe moment, o soluție chibzuită care să ne câștige mai mult timp…

10. Acuzațiile nefondate.
Frica de a nu fi acuzat pe nedrept este o chestiune destul de des întâlnită. Oricum, să știi că nu ai cum să determini un om să gândească altfel față de cum dorește el. Chiar și atunci când îi pui dovezile pe masă… El poată să susțină, în permanentă, sus și tare, că „nu are cum să fie cum spui tu”. Şi, spune și tu, ce poți să-i faci unui prost? Să-l lași în pace? Da, probabil ar fi o decizie bună. Cât știi că ai dreptate, îl poți lăsa în pare. De amenințări și de acuzații nefondate să nu te sperii niciodată. Mai ales atunci când ai 100% dreptate.

11. Impresiile celorlalți.
Nu este ușor să schimbi o idee preconcepută, nu este ușor să-i faci pe toți să te placă. Dar nu este rău să încerci… Nu vei reuşii în totalitate, dar cu siguranță vei face ceva bun pentru tine. Ce ar însemna să te panichezi și să te închizi în tine doar pentru că ai senzația că toți te urăsc? Cu certitudine ai face o mare greșeală! Viața este făcută să o trăiești din plin. La asta ar trebui să te gândești dimineața când te trezești!

12. Munca.
Nu te speria de muncă! Nu e vorba că munca înnobilează (cine a spus treaba asta, ori era prea melancolic, ori vedea munca doar prin prisma lucrurilor pe care le făcea el la ora aia), munca, în principiu, este o acțiune conștientă pe care o faci ca să-ți acoperii nevoile (spre exemplu, lipsa unei situații sociale bune). Muncind, câștigi bani. Iar banii îți oferă echilibrul mult râvnit de care ai nevoie.

Apropo de muncă, bunicul meu avea o vorbă amuzantă: „Dacă treci pe lângă casa unui vecin, și-l vezi că mănâncă, bagă-te în vorbă cu el, că doar nu te doare gura! Dacă-l vezi că muncește…, ocolește-l, că doar nu te dor picioarele!”

13. Frica de a nu suferi din dragoste.
„Ce mă fac dacă o să se despartă de mine? Cine mă mai ia pe mine?”
Am dat exemplu de două întrebări uzuale din viața noastră – întrebări care poate ți le-ai adresat, sau poate nu încă… Dar de ce să-ți fie frică de despărțire? Fii domnule serios! Păi ce, crezi că viața asta e perfectă? Ia-o așa cum e și fă tot ce se poate să-ți fie bine. Sau ia-o de la capăt. Care-i problema?

14. Ghinionul.
Ai auzit-o pe asta: „Nu mă bag că am ghinion!”
Orice mi-ai spune, nu pot fi de acord cu unul care nu face ceva doar pentru că are impresia că-l pândește ghinionul. E o prostie să crezi în ghinion!

15. Concurența.
E, treaba cu concurența e problemă serioasă. Aici s-au dat și se dau bătălii mari. Frica pentru concurență ar trebui să existe doar în contextul în care îți respecți concurența și te gândești să faci tot ce-ți stă în puteri să nu fii eliminat din topul primilor 10. Tipul de frică care te motivează să dai tot ce ai mai bun, este cel mai benefic. Ca atare, de concurență să fii întotdeauna motivat, nu speriat că vei fi eliminat!

16. Teama de întuneric.
De ce să te sperii de întuneric? Doar pentru că ți s-a întrerupt curentul? Ești în fibrilații doar pentru că nu ai o sursă de lumină la îndemână? Fii domnule calm! Mii de generații, care au trăit înaintea ta, au supraviețuit în beznă, toate nopțile din viața lor, fără nici o sursă de lumină. Secretul este să îți păstrezi calmul. Ochii se vor adapta destul de repede situației.

17. Frica de dentist.
Întrebare generală: „Cui nu-i e frică de dentist?” Răspunsul, în cele mai multe cazuri, este: „Tuturor!” Ideea generală ar fi că, în trecut, spaima de dentist chiar era fondată – spun era pentru că mă refer la generațiile care au trăit acum sute de ani (pe vremea când dentistul nu era ce este astăzi). Spune-mi, cum crezi că se scoteau dinții acum 500 de ani? Cumva cu anestezie locală? „Da, da! Cum să nu!” Nu cumva vroiai ca doctorul să aibă și șervețele umede ca să te ștergi la gură?

18. Frica de animale.
Sincer, și eu am avut, la un moment dat, o anumită frică de animale: mai precis de câini. Am avut o experiență destul de neplăcută în copilărie: veneam seara de la școală, beznă afară, iarnă geroasă, și cum mergeam eu așa spre casă (aveam vreo doi kilometri de mers pe jos [că doar nu pe sus] – dus întors), m-a mușcat un „pechinez fără sunet” – spun fără sunet pentru că nu l-am auzit, nu l-am ginit, nu l-am mirosit. A apărut, cred că de prin vreo curte de pe undeva, m-a mușcat (pe la spate), de picior, și a zbanghit-o. „Bravo! Aşa da lucrătură!”

Şi uite așa m-a urmărit pe mine frica de caței până am crescut și am studiat puțin fenomenul. Ideea este că nu ai ce să-i faci unui câine inteligent care te muște cum m-a mușcat pe mine… dar privindu-l în ochii, te poți apăra (îi poți vedea mișcările): te poți feri, te poți proteja cu ceva, poți fugi. Prin urmare, dacă te sperii, mai rău îți faci. Când ești speriat, câinele te simte și în situația aia devine mai agresiv. Tu dacă te uiți urât în ochii lui, și te mai și faci că iei ceva de jos (să arunci în el), să fii sigur că se înmoaie dracii pe el! Eventual îl alungi, și tot e ceva. Frica, în cazul unui câine, îți va aduce numai necazuri. În situația de față gândește-te la eventualele soluții de moment. Nu ar fi rău să îți faci chiar și un scenariu despre cum ai reacționa dacă ai fi pus în fața unei situații similare.

Concluzia spuselor de mai sus este că, omul, pentru a supraviețui problemelor din viața lui, este nevoit să se adapteze oricărei provocări. Să știi că frica este o tulburare emoțională care poate fi controlată. Prin urmare, poți deține controlul stării tale! Singurul care va trebui să găsească și să gândească soluții, vei fi tot tu. Deci curaj și cumpătare, și sperieturile din viața ta vor devenii uitare.